Nebun de legat…

Pentru tine scriu…

  • Gandurile mele…

  • Ganduri recente…

  • Blog Stats

    • 14,363 hits
  • Advertisements

De ce mama naibii?

Posted by parintele2 on 31 October, 2012

Nu mai bine renunț la tot în puii mei și mă las sa plutesc încet pe marea astea maro a vieții  Nu mai bine dau jos vela și o arunc sfâșiată pe fundul bărcii? Nu mai bine rup cârma și o las să se scufunde lent, al dracului de lent, spre anusul mării?

De ce mama naibii sa încerc sa îmi mai cioplesc o vâsla din vata de zahar? De ce mama naibii sa îmi fac o pânza din sarea evaporată pe fruntea și spinarea bătuta de soare? Şi, bineînţeles, de ce mama naibii să nu construiesc un motor din oasele de peşte care se adună într-o grămadă dinamică olfactiv sub băncuţă?

 

Pentru că vreau să ajung în port. În care port? În celălalt. Nu în ăla în care ajung toţi. Nu în ăla în care ne împinge curentul ca un călău incorigibil care nu ştie altceva. La port morţilor! În ecluză muribunzilor! În canal mortăciunilor! Ete pula! Nu vreau şi gata. Şi atunci mă uit la cel din stânga care şi-a făcut vâslă dar care nu poate ieşi doar cu forţa braţelor. Îmi fac pânză aşa cum l-am văzut pe ăla din faţa mea. Adun grăunte cu grăunte sarea şi tricotez, şi iar tricotez. Dar vântul călăului nu bate atât de tare încât să poţi fugi doar cu pânza. Şi-mi trag motor. În toate timpurile. Nu a fost ideea mea. Aşa încerca tipul din barca de sub mine. Nu întreba, aşa pluteam noi, pe straturi. Şi după ce i-am pus jigleurul, i-am dat drumul. Şi al lui era pornit. Dar arderea nu era suficientă. DAR! Big fucking surprise la cum decurge povestea, with their powers combined, m-am dus în pizda mă-sii departe de mortăciuni şi muribunzi. Departe de călău. Departe de tot. Dar aproape de mine.

Ia-ţi o pereche de coaie şi fă la fel. Fă-ţi motor şi fă-ţi o vâslă şi împleteşte o pânză. Şi pleacă dracului din mare, găseşte-ţi fluviul propriu, ostrovul particular, pârâul individual, şi o să ajungi, poate la sfântu aşteaptă, la izvor. Şi când o sa urinezi în el, o să fie bine. Al dracului de bine. Cred. Că n-am ajuns la izvor. Sau la ostrov. Nici măcar la fluviu. Sunt pe mare, într-o barcă de tot căcatul, cu pânza sfâşiată pe fundul bărcii, cu cârma scufundându-se lent spre anusul mării, şi călăul în spate. Şi am insolaţie.

 

Pizda mamii ei de viaţă!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: